… Cam în ajunul războiului oriental un român vorbea la Berlin c-un tânăr diplomat asupra roditoarei țări de lângă Dunăre, pe care o numea patria sa, înșirând străinului fel de fel de cai verzi pe pereți despre toate câte i se păreau bune în valea de jos a clasicului râu.

România? — răspunse diplomatul zâmbind. Iată o vacă bună de muls. Cât despre români, îmi vine a repeta vorba generalului Jaltuchin: „Cel mai bun dintre ei e tot bun de spânzurat fără judecată“.

Cuvintele acestea ne-au rămas în minte, căci în adevăr vacă de muls pentru toată lumea, pentru coțcarii străini, pentru cei indigeni fie de un sex ori de altul, vacă cum e țara noastră rar se va mai găsi.

Vorbele mordace îi aparțin gazetarului Eminescu care, într-un articol publicat în filele ziarului Timpul, la 23 martie 1883, înfiera neputința românilor incapabili de a-și apăra și cinsti patria așa cum se cade, dar mai cu seamă darul lor înnăscut de a-și abandona, repetitiv, propria țară și de a o lăsa în mâna tuturor coțcarilor, fie aceștia venetici sau autohtoni… Obișnuit să trăiască mai mult inert, cu puterile amorțite și cu voința paralizată, românul își iese arareori din starea sa larvară, stârnit nu atât de imperative interioare, cât mai degrabă de niște forțe exterioare lui sau de niște evenimente atât de mari și de cutremurătoare, a căror desfășurare nu o poate rata nici măcar el, delăsătorul copil al unei mume seculare pe care nu a știut nici cum să o mângâie și nici cum să o prețuiască… Sau nu a vrut, căci ignorant fiind, a refuzat, punându-se de-a curmezișul împotriva propriei inimi, să își reverse prinosul sufletesc asupra unui pământ pe care, adesea, nu l-a simțit nici sfânt, și nici al lui și tocmai de aceea l-a lăsat de izbeliște, la cheremul uzurpatorilor de tot felul.

Înzestrat cu asemenea beteșuguri, românului i-a plăcut să se lase aburit, intoxicat de utopii sociale și politice cosmopolite vătămătoare, care l-au împiedicat să gândească cu propriul crier. Că este așa o dovedește, mai abitir ca toate, modul abracadabrant în care s-a lăsat purtat ca orbul de mână prin hățișul alegerilor electorale de orice fel. Debusolat, lipsit de conștiință civică și istorică, rupt de trecutul propriului său popor, ale cărui rădăcini și al cărui traiect existențial nici măcar nu s-a sinchisit să le cunoască, românul s-a obișnuit să renunțe la propriul cap și să se bizuiască pe gândirea altora, a celor puțini și însemnați, de obicei, cu stele multe, nu în frunte, ci… pe umeri.

… Grăitoare în sensul menționat sunt și alegerile prezidențiale, care astăzi, 24 noiembrie 2024, își consumă primul tur și care au împărțit bietul bobor de ceva vreme, în multe caste și multe căprării, în funcție de culoarea pielii ideologice a candidatului ales, de talentul oratoric al aspirantului și de puterea sa de convingere, precum și de sau mai ales de sfătuitorii din umbră ai acestor aspiranți, care, dacă ar fi fost lăsați de capul lor, nu ar fi făcut nici măcar cât o părăluță chioară.

Bunăoară, o candidată oarecare, mai mult cață gospodină decât politician, sfătuită mai în taină, mai pe față de taica Petrov – comunistul securist îmbrăcat cu haina unui Solomon democratic – a crescut în sondaje atât de tare, încât a ajuns, cu numai câteva zile înainte de marea confruntare, să își dea brânci de-a dreptul cu urmașul, în exuberanță, al lui Vadim, care la fel ca și ea, aspiră la cea de-a doua treaptă a podiumului politic, ce ar echivala cu obținerea mult doritei calificări în turul al doilea al înfierbântatei competiții. În ciuda opintelilor sisifice ale pensionarului Băsescu, femeia a călcat în gropi de… inteligentă ce este, astfel încât în urma tuturor întâlnirilor la care s-a prezentat, fie acestea dezbateri, fie podcasturi, a lăsat tuturor impresia că, dacă nu a fumat cândva iarbă, vorba bietului Micutzu, o face cu siguranță acum. Văzând-o în timpul prestațiilor, probabil că sprințarul Ludovic Orban, inima dreptei fragmentate – cel care a intrat în istoria gesturilor stupide cedându-i cucoanei, la sfatul înțelept al vicleanului nea Traian, procentele sale (ceva de genul lui 0 și ceva la sută!) -, a încremenit de-a dreptul, fiindu-i imposibil de-acum înainte să le mai zdrăngănească la mandolină admiratorilor săi… Este de văzut dacă ieșirea din bârlog a lui tataie Traian a fost în deșert, deși specialiștii nu cred asta, cu atât mai mult cu cât pe 21 noiembrie foștii săi generalii credincioși Florian Coldea și Dumitru Dumbravă au fost slăbiți ușor din lanțul justiției și lăsați să se încure liberi, precum iezii primăvara, prin capitalele Europei, dar nu mai departe de granițele ei, cum a precizat plină de strictețe CAB, anume Curtea de Apel București, care a păstrat asupra lor un subțire și jalnic control judiciar. Rușinos! Ba mai mult, periculos pentru țară deoarece, coincidență – ce vreți? -, la o zi distanță după decizia fără cap a CAB-ului, a început votul în diaspora, adică în Noua Zeelandă, Australia, America și… Europa, acolo unde se retrăseseră să își trăiască libertatea și cei doi foști generali SRI. Și dacă o nenorocire nu vine niciodată neînsoțită, tot așa și o coincidență: nu se ivește niciodată în peisaj singură cuc. Astfel, nu mai departe de ziua de ieri, vajnicul Simion, plecat și el prin Europa precum copoiul la mușinat de… fraude, a făcut o descoperire născătoare de mari suspiciuni cel puțin pentru cetățenii cinstiți: la o secție de votare din Watford, Marea Britanie, într-un pachet de buletine de vot care era sigilat, dovadă că mâini străine nu se vânzoliseră prin el, au fost identificate mai multe buletine deja ștampilate, toate pe numele aceluiași candidat independent care, în ultima săptămână a făcut oricum multă vâlvă, pe internet.

Ignorat cu desăvârșire de televiziuni, acest surprinzător aspirant la jilțul de la Cotroceni, este o figură cu totul aparte. S-a ivit destul de târziu în peisajul politic autohton, aderând la doctrina fanatic-naționalistă a AUR-ului, partid care l-a promovat propunându-l la un moment drept candidat la funcția de premier al țării. Zilele de împăcare și de bucurie colectivă nu au durat însă prea mult, căci prin luna februarie a anului 2022, s-a decis să întrerupă orice legătură cu gruparea extremistă de care, se pare, că nu îl mai lega nimic. Bărbatul, utilat bine la mansardă, își atinsese însă scopul, deoarece, stând de-a dreapta lui Simion și de-a stânga lui Claudiu Târziu (care de altfel s-au și ciondănit din pricina sa), se făcuse vizibil, atrăgând atenția tuturor asupra formației sale științifice solide și asupra gândirii sale politice naționaliste, întemeiată în mare parte pe principiul lui Gică contra…

Turuind verzi și uscate, bune de stârnit glandele lacrimale ale babelor nevricoase, bărbatul nu s-a dat înapoi de la a face declarații sfidătoare, care s-au transformat în adevărate panegirice dedicate unor falși eroi naționali precum legionarii Ion Antonescu sau Corneliu Zelea Codreanu, pe care îi ridicase în slăvile cerului ortodox și Șoșoaca, înainte de a fi scoasă pe ușa din dos a bătăliei electorale, fiind exclusă din luptă de BEC. Potriveală sau nu, dar tot BEC a admis, miercuri, o plângere depusă de un cetățean (anonim, deocamdată) care le-a atras atenția că împricinatul candidat nu are pe materialele de promovare, postate pe Tik Tok, codul de identificare al mandatarului financiar, o condiție obligatorie ce trebuie îndeplinită de toți candidații. Decizia BEC-ului a funcționat ca un soi de upercut aplicat politicianului care, fără a avea un partid în spatele său, altfel spus fără a avea putere financiară, s-a folosit de serviciile rețelei chinezești de socializare pe care, în ciuda obstacolelor întâmpinate, a strâns numai în ultima săptămână zeci de mii de urmăritori noi, ceea ce înseamnă, firește, noi înregimentări de consumatori de Tik Tok.

… Indiferent de exemplele care ar putea fi date cu nemiluita, căci nu a fost candidat care să nu fi dat cu stângu-n dreptu sau care să nu fi mințit măcar o singură dată – căci vorba lui Dumitru Dragomir, oracolul de la Bălcești: un politician care nu minte nu e politician! – realitatea rămâne una singură: românii trebuie să își aleagă președintele mergând la vot, decizându-și singuri soarta! Ei trebuie să voteze nu cu inima, nu cu sufletul, ci cu mintea, singura în stare să îi deschidă ochii cu adevărat și să îl facă să vadă dimensiunile reale ale nenorocirilor care se pot întâmpla, mai ales în contextul politic și istoric actual.

Așadar, situațiile exemplificate nu sunt importante din perspectiva asocierii lor cu un candidat sau altul, cu un povățuitor sau altul, ci numai din punctul de vedere al ideii ilustrate: implicarea unor indivizi aflați (încă) la butoanele puterii sau utilizarea rețelelor de socializare cu scopul promovării cel mai adesea agresive a unui candidat însemnat care – dacă se respectă algoritmul și întotdeauna se respectă – este preferatul unei forțe oculte, străine sau autohtone, dar în niciun caz al poporului, reprezintă cele mai nefaste lucruri care se pot petrece!

Nu trebuie repetate greșelile trecutului, căci istoria, mamă bună și iertătoare prin firea ei, nu ezită să își certe fiii atunci când aceștia, persistând în vină și ignoranță, în ciuda lecțiilor care li s-au tot dat, arată că nu au înțeles nimic. Dacă după experiența Băsescu, președintele care, apelând la instrumentele comunisto-staliniste, instituise în țară teroarea, după experiența Johannis, care și azi, după ce și-a exercitat propriul vot, și-a tratat poporul așa cum a făcut-o mereu, arătându-i dosul nobil săsesc, nu am priceput nimic înseamnă că suntem tari de cap și merităm tot ceea ce ni se întâmplă.

… Faptul că la ora scrierii acestor rânduri, sunt cozi uriașe la secțiile de vot, iar bătălia pentru ocuparea locului doi este de-a dreptul năucitoare, ocupanții locurilor 2,3,4,5 fiind umăr la umăr, arată că, indiferent de opțiunea lor, românii cred că își pot alege singuri drumul de urmat în viitor. De asemenea, prezența la vot în număr mare a diasporei poate fi un semn bun dar, vorba bietului Marin Sorescu, și un semn rău, căci nu o dată cei plecați peste hotare au votat la recomandare și s-a ales praful de traiul nostru, al celor rămași legați de glia strămoșească.  De aceea, bine ar fi ca toți aceia care sunt apți fizic și mintal să meargă îndată la vot, căci numai așa putem fi siguri că noi suntem aceia care ne vom scrie propriul destinul.

Mai mult, ziua de azi trebuie să fie ziua sugrumării vrajbei ce ne-a rodit în suflete și ne-a ținut departe unii de alții, ziua în care trebuie transformate în fapte cuvintele înțelepte ale preasfințitului Veniamin Costachi al Moldovei:  

Să lăsăm dar, iubiţilor, toată vrajba şi prigonirea în zilele aceste crisime (de criză), când este nevoie a fi uniţi şi a socoti pentru binele de obşte a Patriei noastre, şi să înbrăţoşăm dragostea cea nefăţarnică şi fără vicleşug, să lăsăm interesul cel din parte care urmează din vătămarea cea de obşte şi să înbrăţoşăm toţi pre cel de obşte, că atuncea şi acel particularnic să înplineaşte, căci într-alt chip cu neputinţă este a să face ceva bun. Temistoclis era vrăjmaş de moarte lui Aristid, dar când s-au rânduit ei să meargă deputaţi pentru Patrie, la un loc depărtat, ajungând la hotarul Patriei lor, au zis Aristid: Temistocli, ia să lăsăm vrajba ce avem între noi pre piatra aceasta, căci călătorim pentru folosul maicei noastre a Patriei, şi întorcându-ne iarăşi pe aicea, vrând o vom lua atuncea, precum au şi urmat.

Să lăsăm dar şi noi în ceasul acesta, orice avem unul asupra altuia, să ne înbrăţoşăm ca nişte fii a unei maice, căci trebue a ne sfătui pentru folosul Patriei noastre, ca să vorbim fără sfială, neavând între noi pre vânzătoriul şi ceale de aicea vorovite, nu vor fi pre uliţă auzite. (…)