Câteva luni bune am umblat lunatici, ca neoamenii. Nedormiți, nemâncați, dar atât de îndârjiți să ne așezăm pe frunte cununița cu laurii victoriei, încât nu am precupețit nimic. Ne-am văitat, ne-am tăvălit prin țărână, ne-am smuls părul din scalp, ne-am luat la trântă cu frații noștri buni sau cu cei de peste hotare, la care am privit dintr-odată chiorâș ca la niște vrăjmași, am blestemat, am fluturat pumnii către Simion și gașca lui, i-am ridicat și spre cer blestemându-ne soarta mașteră, am ținut prelegeri semidocte tuturor celor care au avut urechi să ne asculte (foarte puțini de altfel, spre deloc), în fine am dat de-a dura cu propria noastră viață în care deodată a părut să nu mai fie loc nici măcar pentru noi înșine. După câteva săptămâni de teroare a capului, de teribilă frică, am răsuflat în sfârșit ușurați, pe magica dată de 18 mai. Atunci am triumfat! L-am înfrânt pe lupul îmbrăcat în blană de miel și l-am înscăunat pe Nicușor… Cum, care Nicușor?… Pe Nicușor al nostru, un om ca nimeni altul: prost îmbrăcat, prost orator, prost și ticăit interlocutor… Dar peste toate acestea: un om onest!…

… Nimic nu ne-a putut ciobi bucuria de a îl fi ajutat să triumfe, iar el, recunoscător, ne-a ostoit suferința! Abia ajuns stăpân la Cotroceni, l-a făcut repede uitat pe neamț, îngropându-l în cimitirul memoriei colective sufocate și așa cu tot felul de deșeuri umane, multe dintre acestea aflate, cât au fost în viață, vremelnic, chiar în capul trebii. În locul trufiei neghioabe, a împăunării prostești, a poftei lacome de lux și case, Nicușor a statornicit odată cu el bunul-simț, cumpătarea, rigoarea și, inspirat de amicul Bolojan, disciplina, conformarea față de norme și de legi.

Privindu-l, ne-a crescut inima! Am avut, în sfârșit, sentimentul că l-am prins pe Dumnezeu de amândouă picioarele, cu atât mai mult cu cât și consoarta sa, moldoveanca Mirabela, îi seamănă întrucâtva ca o picătură geamănă de ploaie: aceeași blândețe ce le picură și din privirile feciorelnice, și de pe buze, aceeași vorbă dulce și îndelung cumpănită, aceeași bunăvoință și gentilețe față de semeni, aceeași naturalețe, chiar dacă uneori inestetică, în gesturi și în fapte… Minunat de stângaci, indecent de naturali!, ar putea spune cârcotașii, ale căror guri sunt întotdeauna slobode.

… Povestea lor de viață? O carte deschisă dinaintea tuturor… S-au întâlnit în urmă cu aproape două decenii într-un club bucureștean, au dansat pe muzica legendarei Phoenix, s-au strâns în brațe în umbra marelui urs, au flirtat, au simțit fiorii unei chimii nestudiate până atunci, fără să se fi îndrăgostit niciunul la prima vedere. I-au unit însă aspirațiile și crezurile comune, cei doi, foarte activi în societatea civilă, închinându-se în fața acelorași idoli. Activitatea lor a fost, din acest punct de vedere, în linii mari, aceeași: au participat la proteste și manifestații de tot felul, au înființat asociații sau ONG-uri extrem de dinamice (Asociația Salvați Bucureștiul, 2008) și au pus bazele, în 2015, unui partid, numit inițial Uniunea Salvați Bucureștiul, redenumit ulterior Uniunea Salvați România.

Am fost colegi de societate civilă, ba, la un moment dat, la un protest, am fost băgați în aceeași dubă, a mărturisit Nicușor Dan, referindu-se la protestul organizat împotriva demolării Halei Matache, pentru supraviețuirea căreia au luptat și ei.

Traiul lor în comun a fost unul cu urcușuri și coborâșuri, așa cum este traiul tuturor. Fără a se fi căsătorit, au devenit părinții unei fetițe și ai unui băiețel – pe care, după cum au mărturisit pentru a închide gura clevetitorilor, i-au botezat, ei înșiși fiind creștini ortodocși, practicanți -, care le-au umplut viața de bucurie și împlinire. S-au mulțumit cu puțin și tocmai de aceea nu au acordat prea mare atenție avuției materiale, preferând chiar să locuiască, de la începutul relației lor, nelegalizate, cu chirie. Așa au stat lucrurile de când s-au cunoscut: au domiciliat mai întâi, într-un apartament din cartierul Militari, iar acum – chiar dacă s-ar putea muta la Cotroceni – într-un apartament dintr-o casă veche, din Sectorul 5 al capitalei, pentru care plătesc lunar modica sumă de 550 de euro. Fostul edil se arată satisfăcut de felul în care viețuiesc acum, chiar dacă partenera sa de viață și-ar fi dorit să așeze ea lucrurile, să fie casa ei, după cum bănuiește chiar Nicușor.

Auzindu-l, multe femei ar fi înclinate să o căineze pe năpăstuita Mirabela, gândindu-se la ea ca la o femeie umilă și supusă, subjugată de un bărbat egoist și surd la rugămințile ei, incapabilă să acționeze pentru propriul ei confort. Prezență simplă și modestă, obișnuită să arunce pe ea orice și să se pieptene oricum, Mirabela Grădinaru pare să fie copleșită încă de provincialisme și incapabilă de a lupta pentru confortul ei. Nimic mai neadevărat, căci, în realitate, acesta a fost dintotdeauna o adevărată femeie de acțiune, după cum s-a autodefinit:

Înainte de copii am fost foarte activă, lucram, făceam voluntariat, dădeam și meditații la franceză. Întotdeauna mi-a plăcut să ajut cauze în care am crezut. Ce s-a schimbat, într-adevăr, este că a trebuit să suplinesc absența lui Nicușor, astfel încât copiii să simtă iubirea și protecția părinților. Niciun eveniment din viața adultului nu ar trebui să modifice viața unui copil. Ei trebuie să crească în normalitate.

Cu un discurs bine articulat, de care am luat act, plăcut surprinși, încă din timpul campaniei prezidențiale, Mirabela și-a păstrat spiritul de inițiativă, dinamismul și vivacitatea, calități care au făcut posibilă cariera de acum. Deși a absolvit Facultatea de Geografie din București, urmând să se facă profesoară – destin pe care l-a refuzat din pricina remunerației mici -, Mirabela a eșuat fericit într-o lume în care banii se rostogolesc, singuri, în buzunarele ei: Compania Dacia Renault.

… Ei, bine, de aici, lucrurile se complică atât de tare încât, chiar și pe noi, fanaticii susținători ai cuplului prezidențial, informațiile ne-au luat, de-a dreptul, pe sus.

Potrivit unor jurnaliști de investigație, delicata Mirabela ar fi proprietara a patru unități locative de lux (fiecare prețuind aproximativ 500.000 de euro!), situate într-un complex rezidențial exclusivist din nordul Bucureștiului. Știrea este tulburătoare, căci, în circumstanțele economice actuale, oameni pregătiți ca și ea (poate chiar intelectuali mai de soi), dar, din nefericire pentru ei, cinstiți, nu își pot achiziționa nici măcar o singură astfel de locuință, al cărei preț exorbitant le depășește cu mult veniturile. Norocul ei, căci numai despre asta poate fi vorba, îl constituie pe de o parte strânsa legătură cu oameni însemnați din domeniul imobiliar, precum Răzvan Munteanu, soțul cântăreței Delia (ambii deținând acțiuni directe în One United Properties! săracii!), iar pe de alta, relația specială cu gigantul francez Renault, de la care încasează lunar, pentru serviciile ei deosebite de consultant, 10.000 de euro (?). Ceea ce ne intrigă, stârnindu-ne oarecum invidia, este această extraordinară aliniere a planetelor care au transformat-o pe absolventa unei Facultăți de Geografie într-un specialist pe probleme ce țin de anatomia unui autoturism, de pântecele lui întortocheat. A naiba minte trebuie să mai aibă!…

Speculațiile sunt departe de a putea fi încheiate, căci, dacă coroborăm aceste informații cu decizia absolut uluitoare a CCR-ului (din 29 mai) de secretizare a averilor și mai mult, de tratare specială a acestora, adică fără ca averea unuia dintre soți să fie asociată cu bunurile celuilalt, sau cu acelea ale copiilor, rezultatul obținut ne dă dureri generalizate, ale corpului întreg, ca unor reumatici pentru care și adierea blândă a zefirului naște cataclisme fizice înfiorătoare.

Altfel spus, dorința lui Nicușor de a își face publică averea – care îl apropie de sărăcia lucie: un teren de aproximativ 7.500 de metri la Predeal, un autoturism Citroën din 1986 și nicio locuință!- nu mai are niciun chichirez, de vreme ce grosul este trecut în dreptul Mirabelei Grădinaru, cu care, legal, nu are nicio treabă, căci nu au fost și nu sunt căsătoriți. Tocmai de aceea există voci – și pe bună dreptate! – care se întreabă și întreabă dacă nu cumva păstrarea unei relații sub forma concubinajului și nu a unui mariaj tradițional reprezintă un paravan legal pentru prosperare, fără limite și fără griji.

În aceste condiții – ale unei bunăstări incontestabile -, spectacolul modestiei și al paternității excesive, interpretat de Nicușor în fiecare dimineață, cu dusul pe jos al fetiței la școală, însoțit de SPP-istul Ionuț, un bărbat de toată mândrețea (proaspăt retras din serviciul său, din pricina vizibilității prea mari!), nu are nicio justificare. Desigur, poate fi expresia unei relații strânse, dar, având în vedere, că țara realmente arde – din pricina acelorași politicieni înghesuiți la minte, care, în ciuda sancțiunii populare de la alegeri, n-au priceput nimic, rotindu-se între ei pe fix aceleași scaune ministeriale -, președintele nostru… se piaptănă,… că are ce.

… Dincolo de amărăciunea provocată de aflarea acestor afaceri necurate – căci, cu toată dragostea, așa sunt atâta vreme cât nu sunt clarificate –, încrederea în președintele proaspăt ales și consoarta lui rămâne intactă, deși nu ar fi rău, dacă, într-un moment de răgaz, ar fi lămurită chestiunea arzătoare. Nimeni – cel puțin dintre cei care împărtășesc valori și principii comune cu ei – nu ar fi absurd să considere că un matematician mai prețios decât rodiul nu are putința și dreptul de a achiziționa ceea ce achiziționează, fără nicio reținere sau jenă, o precupeață din târgul duminical: o locuință. Dacă acestea sunt mai multe, iar nu este chiar atât de scandalos, de vreme ce ar putea fi lămurită proveniența banilor cu ajutorul cărora s-a făcut plata. Or, în cazul strălucitului, fost olimpic mondial, Nicușor, este ușor de înțeles că nu banii au reprezentat adevărata problemă a vieții sale, știut fiind faptul că mintea de aur se plătește cu aur.

De aceea, numai atât mai are de făcut: să demonteze public insinuările mincinoase care, conjugate cu hotărârea Curții – prima de după învestirea sa ca președinte al țării! – îl pot face pe omul suspicios să își spună:

Nici basmele nu mai sunt ca altădată și nici cenușăreasa Mirabela precum Cenușăreasa de odinioară.