A fi luat din Căluş sau a fi pocit de Iele înseamnă a te afla sub stăpânirea lor, adică a te desprinde de societate, a te găsi într-o stare echivalentă desprinderii prin moarte. Situația aceasta este sugerată de starea bolnavului luat din Căluș: un fel de pierdere a cunoștinței… (Larionescu S.) sau, am putea spune noi, printr-un adaos de comprehensiune populară, un soi de rătăcire a minților, care îi face pe cei atinși de duhurile rele să se comporte ca niște zăltați.

… Azi, mai mult ca niciodată, mulți dintre confrații noștri par să fie așa, aceștia răsărind, precum ciupercile otrăvitoare după fiecare firișor de ploaie, la tot pasul, cu intenția clară, chiar dacă inconștientă, de a sădi sfada, de a învenina chiar și inimile și cugetele cele mai curate în așa măsură, încât, până la urmă, să fie compromise odată pentru totdeauna.

Bunăoară, în una dintre serile trecute, s-a dat în stambă, la televizor, pe postul lui Sebastian Ghiță, de această dată, maestrul Florin Zamfirescu, cel care, de ceva vreme, pendulează ca un hopa-Mitică troglodit și grosier între România Tv și Realitatea Plus, înșirând niște bâzdâgănii ilogice greu de digerat. Surprinzându-l, într-un dialog – deși este foarte greu de definit ce-a fost schimbul de opinteli lingvistice dintre cei doi – cu pătimașul Becali, privitorul (mai ales cel imparțial) a fost lovit ca de meteorul picat pe nepusă masă din locul lui din cer de atitudinea marelui actor de odinioară care, acum, pare să își fi rătăcit complet busola.

Cu părul răvășit și mâinile tremurânde, incapabile să țină și apoi să ducă la gură paharul de apă, Zamfirescu și-a declarat a enșpea mia oară admirația și dragostea nețărmurite față de dumnezeul lui pământesc, de pe buzele căruia pare să fi cules apa vieții și a înțelepciunii, preasfântul Georgescu, surghiunit, pe nedrept (zice el) de statul paralel sau de sistem (zice ea, Alexandreasca). Văzându-l aprins, ba chiar incendiat cu totul, bărbatul nemafiind în stare să își ție nervii în frâu, cei prezenți în studio l-au stârnit atât de tare, încât, până la declarația năucitoare – luată parcă din scenariul filmului Zbor deasupra unui cuib de cuci – n-a mai fost decât un foarte mic pas.

La alegeri, încă din primul tur, voi pune ștampila pe CG, a spus, aproximativ, maestrul, părând să fi uitat că divinul a fost tras pe linie moartă și că numele lui nu mai figurează pe buletinul de vot. Adus cu un pic de forță, verbală, printre muritorii de lângă el, bătrânul saltimbanc a continuat să susțină inepția, considerând că absența unui pătrățel pe o foaie de hârtie – recte buletinul electoral – nu îl împiedică, pe el, Zamfirescu, în alegerea singurului român capabil să ne păstorească. Văzându-l depășit complet de situație, în ajutorul lui a sărit un alt georgescian învederat, oportunistul Luis Lazarus, care i-a cântat în strune colegului de ideologie, reamintindu-ne tuturor martirajul eroului Georgescu, adică a aceluia care, în complicitate cu alți trădători de țară ca și el, s-a visat, donquijotesc, conducătorul autocratic al unui stat cu totul nou, al Geției.

… Marți, pe o vreme câinoasă din cale afară, câțiva susținători, mai exact… doi, măicuța cu colțul de os și un adept al acesteia, un tânăr ce părea să nu aibă niciun alt rost pe pământ, s-au apucat să strige, când isteric, agresiv, când mai domol, celebrul refren: Turu doi înapoi! Turu doi înapoi!, făcându-i pe bucureștenii care treceau, pașnici, prin zonă, să se întrebe dacă nu cumva au fost teleportați undeva în ograda de la Bălăceanca, acolo unde rezidenții fac și zic tot ceea ce le trece prin tărtăcuța avariată.

O zi mai târziu, a continuat nebunia. Apariția lui Georgescu la Secția de Poliție pentru a da cu subsemnatul pentru controlul judiciar, ce expiră chiar cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor din 4 mai, i-a adunat pe cei mai înflăcărați adepți ai săi dinaintea sediului, dotați care cu steaguri, care cu icoane sau cruci mari de lemn, care cu flori sau petale de flori pe care le-au aruncat bollywoodian – ca semn al unei veșnice recunoștințe – pe treptele pe care urma să coboare Călin, bărbatul cu nume de floare (bulgăraș de gheață, în anumite părți ale Moldovei), sortit unui destin măreț, chiar dacă, pentru moment, frânt. Înflăcărați, în ciuda frigului anormal chiar și el, simpatizanții martirului s-au pus pe strigat, remarcându-se un slogan nou, dovadă a inteligenței lor abundente: Turu doi înainte/ Călin Georgescu președinte! Repetate, până la epuizarea corzilor vocale, cuvintele, potrivite poetic de către unul dintre barzii populari prezenți la eveniment, au stârnit rumoare și o plăcere de nedescris, atât de mare de părea că adunătura pestriță prezentă, în frunte cu stegarul dac, era pregătită să facă o spirală yoghină de genul celor practicate cândva de către sectanții lui Bivolaru. Interesant, printre altele, a fost apelul fierbinte făcut de către unul dintre participanții mai bruneței către președintele Partidului Romilor căruia i se cerea imperativ să nu își mai pună hoardele de alegători în slujba PSD-ului și PNL-ului, așa cum a făcut-o zeci de ani, ci în serviciul mărețului suveranism.

Și fiindcă niciodată nu este prea mult, pe la prânzul cel mare al sfintei zile de miercuri, a fost detonată bomba politică a anului: USR-ul politicienilor tineri și talentați – cu adevărat – a renunțat la liderul lor, la Elena Lasconi care, aflată într-un soi de devalorizare populară, ajungând până la 4% din preferințele electorilor, într-un ultim sondaj, a fost azvârlită la coșul de gunoi al propriului partid. Abandonată chiar și de către cei care i-au stat mereu alături, precum liderul deputaților, Ionuț Moșteanu sau vicepreședintele USR, primarul Timișoarei Dominic Fritz, Lasconi i-a surprins pe toți, dar mai ales pe colegii săi de ideologie, spunând răspicat că nu se va retrage, că nu va renunța la competiția prezidențială, promițându-le, sub forma unei subtile amenințări, că se va ridica din nou, așa cum a făcut de atât de multe ori de-a lungul tumultuoasei sale vieți. Rămasă fără susținere politică, dar mai ales financiară, Lasconi s-a declarat a fi pregătită pentru a duce mai departe o luptă, chiar și injustă, cu toți cei care, fie din motive de slăbiciune (luzărⁱ fiind), fie din motive de invidie feminină (pizmuitoarea veninoasă Clotilde Armand), fie din motive de lașitate, au trădat-o, trecând de partea celui care pare să fie, acum, mai mângâiat de pronia lui Dumnezeu.

Astfel, declarându-se, aparent din senin de partea independentului Nicușor Dan, toți foștii tovarăși ai Elenei, nu din Troia, ci din Câmpulung, au dezertat, lăsând-o complet singură pe aceea care până nu de mult – 24 noiembrie, primul tur al alegerilor, anulate ulterior – a fost locomotiva unei formațiuni politice anemice, lipsite de vlagă și de simpatizanți. Acum, convinși fiind că femeia nu va mai repeta sub nicio formă performanța din toamna anului trecut – locul doi, după Georgescu, de necrezut chiar și pentru cei mai optimiști adepți ai acestei grupări -, useriștii au trântit-o, fără milă, pe Lasconi, deposedând-o de orice fel de ajutor, mai ales financiar, pe care au decis să îl redirecționeze spre Nicușor Dan care, în majoritatea sondajelor, se află în top trei. Cea mai importantă este, de departe, poziționarea acestuia chiar pe primul loc de către Polymarket, cea mai mare platformă de pariuri, care a pronosticat și rezultatele alegerilor din SUA și care îl arată ca învingător detașat pe edilul general al capitalei, spre marea umilință a bietei primărițe de urbe provincială care este cotată cu numai … 1%!

Așteptându-se să fie interogați în fel și chip, cei care au pregătit puciul chiar în interiorul partidului s-au grăbit să dea explicații fel de fel pentru îndepărtarea grăbită a Elenei Lasconi devenită brusc indezirabilă. Astfel, ascunși îndărătul invocării unei mărețe nevoi naționale –  În momente ca acesta trebuie să facem ce e bine pentru țară. Poate că sună a cuvinte mari, dar de aceea am intrat în politică. Acum e bine să oprim binomul Ponta – Simion să intre în turul 2 și asta se poate face doar susținându-l pe Nicușor Dan. E fondatorul partidului, avem valori comune, el poate ține România pe direcția corectă. – liderii de calibrul lui Moșteanu, caii troieni ai sistemului, au executat-o public pe șefa lor, căreia nu i-au mai găsit niciun rost și i-au cerut să renunțe atât la conducerea partidului, cât și la alegerile prezidențiale, făcându-i pârtie olimpicului matematician, Nicușor Ban (după cum îi este porecla).

Situația, fără precedent în politica românească – scoaterea de pe listele electorale a propriului candidat! -, a reprezentat pentru pisoii de pe timpul lui taica Petrov, deveniți între timp mârtani versați, o minge numai bună de înălțat la fileu pentru a fi izbită apoi cu putere în terenul advers:

Sistemul s-a activat din nou. Acum, prin uneltele lor din USR o scot pe Elena Lasconi. La fel vor face, bineînţeles, şi cu Antonescu, ca să aranjeze tot, să fure votul oamenilor pentru Nicușor Dan. Eu nu cedez. George Simion, tu să nu cedezi! Și noi vom da românilor ocazia să își aleagă președintele. Nu marioneta sistemului, ci un președinte pentru români!, spunea suveranistul închipuit Victor Viorel Ponta, care, copiindu-i chiar și freza bunicului mazilit Georgescu, visează să devină președintele României, împlinindu-și astfel, după o ratare anterioară de toată frumusețea, pohta inimii.  

Ziua, lungă fiind, nu s-a terminat așa, ci, dimpotrivă, a mai fost consemnată o abatere de la normalitatea politică de până acum. Lehămetit de felul în care a fost tratat în ultima vreme de amicul George Simion și mai cu seamă dezgustat de slugărnicia acestuia în fața veneticului Georgescu, căruia a mai lipsit doar să îi facă pantofii în public și să îi pupe mâna, după ce a fost izbit peste ochi cu ea, Claudiu Târziu, adevăratul gânditor și strateg al AUR-ului, a părăsit formațiunea politică, devenită Partidul lui Simion, cu hotărârea de a pune bazele unui alt partid, mult mai solid decât acela la care tocmai a renunțat… Retragerea sa era evident numai o chestiune de timp, știut fiind că două săbii nu încap niciodată într-o singură teacă.

… Cele două decapitări politice consumate ieri au valoarea, metaforic vorbind, a ruperii steagului călușarilor, a unui semn rău, care anunță, cel mai adesea, chiar destrămarea trupei. Păstrând paralela ne trece firesc prin minte gândul că atât USR-ul lui Lasconi, cât și AUR-ul lui Simion sunt predispuse la nenorocire, necunoscută fiind acum doar felul în care aceasta se va concretiza.

Restat ut videatur, vorba latinului. Adică rămâne de văzut!…