… adică gata, s-a dus, au dat cu el în groapa cu resturi a istoriei contemporane… Răsărit de nicăieri, crescut ca Făt-Frumos în trei luni cât alții în zeci de ani, papa Georgescu a fost doborât de pe calul năzdrăvan, a cărui coamă albă a rămas să fluture a pagubă, și, apoi, rostogolit de-a berbeleacul direct în cap, asta așa ca să țină minte și el, vienezul îmbrăcat în cojoc de dac, că la românii suveraniști iubirea ține cât o strângere din ochi. Părăsit de toți, inclusiv de cei care îi sorbeau apă din gură, lăsat ca un pui de bogdaproste pe lângă catrința Cristelei, bietul Călin (file de poveste horrror) a rămas acum să plătească toate oalele sparte atât de el, cât de tovarășii săi și să dea cu subsemnatul prin toate instituțiile statului care, după ce s-au trezit din lungul somn în care căzuseră, s-au apucat să dea de veste tuturor că România nu este chiar un sat fără câini, care poate fi ocupat de o mână de patrioți descreierați, după bunul lor plac.

… Povestea tătucului uzurpator de putere, Georgescu, începută cu multă vreme înainte – 10 primăveri cel puțin -, s-a precipitat spre finalul ei tragic și imprevizibil, chiar în această săptămână care pare să se eternizeze, refuzând să se sfârșească. Dincolo de toate preparativele care s-au făcut intens pentru a arunca pe scena politică pe acest hopa-Călin putinist – care încă se ține, ca scaiul de blana câinelui, de puterea dobândită ilicit -, important este acum faptul că a fost tras pe dreapta. Pentru asta trebuie să mulțumim mai întâi BEC-ului care, duminică, 9 martie, i-a stins lumina acestui individ bizar, o struțocămilă sinistră alcătuită dintr-o jumătate comunistă și una securistă, învelită pe de-a-ntregul ei cu vălul naționalismului plăsmuit.  

Vestea respingerii candidaturii lui i-a activat pe toți susținătorii care, unii excitați de diferite substanțe sau aflați sub imperiul aburilor lui Bachus, și-au dat în petic transformând Bucureștiul într-un veritabil câmp de bătaie. Impulsionați de diferiți agitatori precum cei trei parlamentari AUR – pe numele lor rușinos Tiberiu Claudiu Bârstan, Răzvan Biro, Daniel Cătălin Ciornei -, protestatarii s-au întrecut în vitejii, fie aruncând cu pavele și borduri smulse din caldarâm, fie răsturnând mașinile posturilor tv vrăjmașe. Cel mai înfierbântat a fost șturlubaticul George Simion, ce pare să uite tot mai des în ultima vreme că nu mai este un simplu lider de galerie, ci conducătorul unei formațiuni politice de top. Așadar, înviorat peste măsură și încrezător în forța mulțimii care părea să fie gata de sacrificiul suprem pentru Mesia al ei, Georgică s-a apucat să amenințe ca un derbedeu cerând să fie jupuiți în piața publică judecătorii de la BEC, care îndrăzniseră, în viziunea sa, să lezeze demnitatea augustei făpturi, refuzându-i dreptul de a candida la prezidențiale. A doua zi – după ce a ieșit el însuși de sub puterea vitaminelor care cu siguranță că îi făcuseră sângele să alerge mai repede prin vene, cu o față spășită și înconjurat de niște femei cu figuri pleoștite – inclusiv antipatica Ingrid Mocanu, și mai nesuferită (deși este greu să ne imaginăm, pentru că ea este, prin firea ei, respingătoare) decât de obicei -, a încercat să dreagă busuiocul spunând că vorbele aruncate cu limba spurcată, făcută lopată, nu au fost altceva decât … o metaforă!

Marți, 11 martie, s-a consumat un episod nou: CCR-ul i-a respins lui Georgescu contestația depusă în urma invalidării candidaturii de către confrații de la BEC. Chiar dacă toată lumea înzestrată cu ceva glagore la cap se aștepta la acest rezultat (CCR-ul nu avea cum să își conteste decizia anterioară), au fost și simpatizanți – o mână de oameni, ce-i drept – care, smulgându-și realmente părul din cap, s-au jelit ca după mort. Abandonați într-un țarc, înconjurat de această dată de numeroase trupe de jandarmi, acești partizani, majoritar femei, au început să strige după ajutor, chemând la lupta cea mare diaspora, care, nu se știe din ce motive, a rămas surdă la implorările lor. Imaginea acestora, cu atât mai deplorabilă cu cât fiecare dintre ei era înzestrat fie cu un tablou cu portretul Mnealui – practică comunistă! -, fie cu o cruce, fie cu o cădelniță din care fuioarele de fum se înălțau spre cer, încercând să se salveze din mijlocul unei lumi cu adevărat bolnave, a îmblânzit chiar și inimile celor care le-au contestat acțiunile cu înverșunare. Nu pentru multă vreme însă, deoarece acești georgescieni pur-sânge s-au pus să rostească în cor o rugăciune, grăită când cu blândețe și evlavie, când rățoit, agresiv, care a avut efectul advers: a disipat orice urmă de empatie și de îngăduință față de acești farisei care au arătat ce le poate pielea destul de repede de altfel.  

Nu-i deloc de omis faptul că aceștia l-au părăsit cu totul pe mentorul lor care, deodată, s-a văzut singur-singurel și, înțelegând că destinului său istoric tocmai i se bătuse clopotul stingerii, s-a mulțumit să le ureze un soi de rămas-bun puținilor tovarăși pe care i-a simțit cu adevărat aproape: băbuței cu colțul de os, dacului cu Draco și duduițelor isterice, violent văcsuite pe figură, gata să calce sub tocuri orice dezertor de la misia cea sfântă:

Voi sunteţi cei care trebuie să alegeţi ce vă doriţi pentru viitor şi sper ca de acum să o faceţi cu toată conştiinţa voastră. Consider că misiunea mea a fost îndeplinită, am expus demonul în toată hidoşenia lui.

Da, are dreptate. Demonul, adică el și alți trădători de țară precum cei din Comandamentul Vlad Țepeș, a fost etalat, dar nu în toată urâțenia lui, după cum se va vedea.  

… După îngropăciune, a început petrecerea, așa cum se întâmplă mai mereu la români. Mai precis, nici nu s-a răcit bine mortul, în conștiința admiratorilor săi, că alții s-au și grăbit și i-au furat deja locul și simpatizanții. Este vorba, bineînțeles, de cei doi tineri ciocoi, Simion și aia de la pot, Gavrilă, care, după ce au primit (zic ei!) binecuvântarea tătucului Călin s-au grăbit să își anunțe, amândoi, candidatura la prezidențiale. Scopul implicării lor este unul altruist și de sacrificiu personal (sâc!): binele suveraniștilor din țară și de peste hotare!

Decizia acestora a stârnit multă rumoare. Pe de o parte, adepții mișcării extremiste s-au arătat complet nemulțumiți, în frunte cu Claudiu Târziu care, fiind plămădit dintr-un alt aluat decât fratele Georgică, a sărit ca ars și a condamnat apariția hazliului cuplet politic. Un fel de Viorel și Vulpița ridicoli, care, cu siguranță, vor împinge țara în prăpastia care și-a deschis deja gura, lingându-și pofticioasă buzele. Pe aceeași linie se situează și latifundiarul Becali, membru aurist, căruia i s-a încrâncenat carnea pe el atunci când a înțeles că partidul lui ar putea să fie reprezentat în cursa pentru câștigarea alegerilor prezidențiale de o muiere, care se face vinovată nu neapărat pentru că e femeie, ci pentru că e o femeie neutilată, adică lipsită de miez cranian… Sau vorba unui concetățean, care are creierul undeva în … burtă!  

Pe de altă parte, ceilalți candidați și susținătorii acestora privesc chiorâș la cei doi comedianți care, fiind stresați de data limită pentru depunerea candidaturilor, sâmbătă 15 martie, au început marea acțiune de strângere a semnăturilor, un demers aproape imposibil, de vreme ce fiecăruia îi trebuie nu mai puțin de 200.000 de semnături. Și fiindcă nu-i lucru de șagă, fabricile de semnături au început să duduie și să producă mai mult decât trebuie, dovadă declarația năstrușnicului Goe-Giordano potrivit căreia el, cel puțin, va avea la ora depunerii candidaturii de vineri 14 martie, orele 15.00, în jur de 600.000 de semnături!

O astfel de mărturisire este suficientă pentru a demonstra că acest tânăr politician talentat, vorba Alexandreascăi, este un mincinos notoriu. Se vede, limpede, că în toată perioada în care se strângeau semnături pentru Mesia Georgescu, s-au strâns în paralel (dovadă și nenumăratele înregistrări în care primarii de la sate făceau liste duble, după recomandarea venită de la Centru) și pentru el. Minciuna dublată de fățărnicie l-au prefăcut pe acest individ periculos, înhăitat cu tot felul de mercenari și legionari, într-un actor care a interpretat aproape fără cusur jocul unei… mirese care mai că se lasă, mai că nu, dându-le peste degete tuturor pretendenților. Tot așa și Georgică: ba că nu va candida niciodată, rămânându-i loial pe vecie lui papa, ba că va candida, dar numai pentru a le face pe plac colegilor care l-au pisălogit, cerându-i candidatura, ba că…, ba că…, până când a spus da, nu pentru el, desigur, ci pentru ceilalți.

… Este de văzut dacă candidatura sa va fi validată de către CCR, cu atât mai mult cu cât acest for suprem s-a găsit (ar spune georgescienii) tocmai azi să publice motivarea respingerii contestației lui Georgescu, îndeplinindu-se astfel și ultimul act din acest proces, desfășurat (în ciuda clevetitorilor de la Realitatea Plus!) în termenii legalității:

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestațiile formulate de Călin Georgescu, Elena Radu, Mircea-Victor-Daniel Chitic, Ana Craiu, Narcis-Viorel-Florin Someșfălean, Norita Popescu, Elena Albu, Cătălin Georgescu, MihaiRapcea și Maria Tamaris Taloi împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr.18D din 9 martie 2025 privind respingerea înregistrării candidaturii independente a domnului Călin Georgescu la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, precum și a semnului electoral.

Definitivă.

Hotărârea se comunică Biroului Electoral Central și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.                                                                                                                                                               

Pronunțată în ședința din data de 11 martie 2025.

… Dacă candidatura lui Simion va fi respinsă – de altfel pe bună dreptate, avându-se în vedere câte acuzații i se aduc, culminând cu instigarea la omor care nu este cu nimic mai prejos decât aceea a amicului Potra, legionarul care cerea militarilor să întoarcă armele împotriva generalilor lor, dacă aceștia nu vor pactiza cu ei, și să iasă în stradă cu arme, cu furci și topoare și apoi pe ei! și pe mama lor!, adică pe noi, românii – singura reprezentantă a așa-zișilor naționaliști va fi Gavrilă, asta dacă reușește (deși este irealizabil, în mod legal!) să strângă numărul acela imens de semnături.

O astfel de variantă naște fiori pe șira spinării oricărui cetățean român, care, îngrijorat, s-a lăsat prins în ultima vreme în năvodul matrapazlâcurilor politice. Indiferent însă de grozăviile la care a asistat când îngrozit, când amuzat, când perplex, nimic nu poate rivaliza cu participarea acestei făpturi la cel mai important joc cu oameni mari: alegerea președintelui!  

De ce este în stare această femeie – care, farmazoană fiind, și-a făcut parlamentari și sora, Bianca Eugenia Gavrilă și propriul iubit, Cristian Alexandru Popa -, o dovedește prezența ei la un podcast în timpul căruia și-a întrecut maestrul, pe taica Georgescu, bolborosind niște inepții inimaginabile:

This is the reality, asta-i realitatea. Ne place, nu ne place, that’s gone. E unfair. Ce-o să faci? Ce-o să faci? Nu mai ai bani, this is reality! Adică nu poți să zici că… nu știu… viața asta e unfair, alții trebuie să-mi dea mie bani, pentru că și eu am nu știu ce… It is what it is! Life is not fair, într-adevar… It’s gone, ok/ Hai să punem un străin la conducere, ăla da… whatever… instrucțiuni, se întâmplă whatever și după aia sunt extrași din Romania. Cine este responsabil?

… Duduie nu știu cine este responsabil, dar ce pot să îți spun cu siguranță este că ai nevoie de ajutor. Nu contează de la cine, ci doar să fie cât mai grabnic!… Multă sănătate îți urăm, dar să te bucuri de ea cât mai departe de noi! Fii înțeleaptă și fericește-ne lasându-ne să privim în urma ta și să spunem mulțumiți: it’s gone!