… pentru că este cel mai izbutit roman al scriitorului Charles John Huffam Dickens, socotit el însuși cel mai de seamă reprezentant al epocii victoriene, chiar dacă unii confrați contemporani, promotori ai modernismului, precum Virgina Woolf sau Henry James, i-au așezat sub semnul întrebării metoda scriitoricească, reproșându-i sentimentalismul exacerbat și absența unor subiecte serioase, profunde. Noi, dimpotrivă, am putea spune că haloul afectiv al gestului narativ este tocmai un garant la autenticității scriiturii. Așezând întregul romanesc sub nimbul aurit al emoțiilor, Dickens nu numai că nu știrbește obiectivitatea relatării, ci o consfințește, încoronând-o regină a relatării. Consecința imediată a pulverizării neîncetate a notelor lirice, risipite pretutindeni, i-a determinat pe unii exegeți ai romancierului să vorbească despre un melanj estetic inedit: Romanul nu este realist și romantic; este realist fiindcă-i romantic. David Copperfield este un roman total ce aduce la un loc peisajul, portretul, drama și mai ales colocvialitatea ca formă de exprimare a individului, indiferent de clasa căreia îi corespunde, scriitorul devenind pictorul societății victoriene în care trăiește și pe care o surprinde în toate aspectele intime ale ei. Asemenea francezului Balzac, Dickens reunește cu iscusință satira psihologică cu aceea socială, subliniind, prin evoluția celor mai mulți eroi ai săi, strânsa legătură dintre om și mediul în care acesta este silit de fatumul social să ființeze. Poate fi socotit de asemenea și un roman proiectiv, în sensul că viața exterioară – fapte, acțiuni, comportamente, relații – reflectă lumea lăuntrică, aceea a emoțiilor, a trăirilor puternice, a sentimentelor tămăduitoare sau devastatoare de teamă, de iubire, de ură sau de împlinire a dreptății, cea din urmă ca expresie a unui necesar act de justiție auctorială.

… pentru că opera autobiografică propusă ( 1850 ), o țesătură foarte complicată de adevăr și invenție, de un realism când satiric, când liric, marchează, în activitatea literară a romancierului, saltul de la operele de tinerețe la maturitatea artistică deplină. Multe dintre experiențele și aventurile acestui scriitor născut pe 7 februarie 1812, la Portsmouth, în Anglia, sunt transpuse, modificate într-o măsură mai mare sau mai mică ( revelații oblice ), în acest roman. Trebuie spus, încă de la început, că cele  mai multe întâmplări de mirare ale ființei sale – păstrate în camerele comorilor ale memoriei sale – sunt retrăite cu o intensitate mai mare chiar decât atunci când au fost experimentate pentru întâia dată, autorul mărturisind că acestea mă impresionează mai mult acum în amintire decât m-a(u)impresionat în momentul acela. În acest fel, momentul retrăit îl substituie miraculos pe cel trăit, făcându-l mai viu și aproape palpabil. Ivit pe lume ca cel de-al doilea copil, din opt, ai cuplului John și Elizabeth Dickens, Charles s-a bucurat de o copilărie fericită, până la momentul în care tatăl, fire veselă dispusă spre distracții și risipă, și-a semnat propria condamnare la închisoarea datornicilor. Rămasă fără niciun ajutor, mama își silește fiul în vârstă de numai 12 ani să muncească, într-o fabrică de cremă de ghete, pentru a-și susține financiar familia. Băiatul, cu cei 6 șilingi obținuți pe săptămână, câștigați după o muncă silnică de câte 10 ore pe zi, asigura astfel cazarea și traiul  tuturor. Chinul copilului încetează în momentul în care părinții săi primesc o moștenire neașteptată din partea familiei tatălui. Sensibil și visător, Charles își arată de timpuriu preferința pentru ocupațiile care îi oferă independență totală și îi lasă fantezia să cutreiere nestingherită. Astfel, după o foarte scurtă perioadă în care lucrează ca simplu funcționar într-un cabinet de avocatură, Charles se dedică meseriei de gazetar focusat asupra campaniilor electorale, pe care inițial le relatează și, apoi, le  fructifică artistic în primul său volum, unul de povestiri, apărut sub pseudonim în 1836, Schițe de Boz. Nu va renunța la această îndeletnicire niciodată de-a lungul vieții sale, Dickens ajungând chiar să fie editor la diferite ziare și reviste cu care a colaborat până și-a dat ultima suflare. În același an, pe 2 aprilie, se va căsători cu Catherine Hogarth, care-i va dărui 10 copii, dar de care se va despărți în 1868, mariajul cu această femeie, obosită din toate punctele de vedere, nemaiproducându-i nicio plăcere. Nu a rămas singur, ci, dimpotrivă, s-a apropiat vizibil de o tânără actriță, Ellen Ternan, pe care o cunoscuse cu ceva timp în urmă, în 1857, și care, probabil, i-a fost iubită și prietenă, până la sfârșitul vieții. ( Suficient însă cu această țâfnă didactică!)

… pentru că este un izbutit bildungsromancare urmărește evoluția personajului eponim David Copperfield  din copilărie până la epoca împlinirii sale sociale și artistice depline. Povestea sa – pe care ca un adevărat stăpân al jocului narativ o relatează și  o comentează din punctul de vedere al adultului, în timp ce scrie – începe la Blunderstone, în comitatul Suffolk, Anglia, când, într-o zi de vineri, la miezul nopții, a venit pe lume, primul său țipăt coincizând cu momentul în care pendula a început să sune. Circumstanțele neobișnuite ale nașterii sale ( într-o astfel de zi și într-un astfel de moment ) le-au făcut pe unele femei mai înțelepte din vecini să-i prorocească o viață plină de tristețe și de suferință, cu atât mai mult cu cât băiatul se născuse și cu căiță… Într-adevăr, destinul său se dovedește a fi crud, căci vine pe lume deja orfan de tată, mort cu șase luni înainte de nașterea sa. Copilul a crescut însă bucurându-se de dragostea necondiționată a două femei gata oricând de a-i satisface toate dorințele: mama, frumoasa și delicata Clara, și buna sa doică, vânjoasa Peggotty. Toată pacea și armonia dispar odată cu apariția fraților Murdstone, Edward și Jane, care pun stăpânire pe casă și pe viața membrilor ei. Relația naivei Clara, lipsită complet de experiență de viață, cu fățarnicul Murdstone grăbesc plecarea lui Davy de-acasă, la o școală de lângă Londra, la Salem House, condusă cu mână de fier de mister Creakle și asediată cu adevărat de fermecătorul James Steerforth, un băiat plăcut, cu șase ani mai în vârstă decât el și cu faima de a fi foarte învățat, care va produce un mare dezastru mai târziu în viața unor oameni foarte cumsecade și foarte dragi lui. Micuțul Davy este obligat să părăsească brusc școala, după moartea mamei sale și a frățiorului abia născut, și, la inițiativa celor doi Murdstone, va fi trimis să muncească la firma de vinuri Murdstone&Grinby, unde odiosul tată vitreg era coproprietar. Urmează vremuri grele care îl vor obliga să fugă, căutând-o pe singura sa rudă în viață, o mătușă a tatălui său, miss Betsey Trotwood, care nu-i putuse ierta acestuia, deși probabil îi fusese foarte drag, faptul că se căsătorise cu o păpușă de ceară. Femeia, impresionată de starea jalnică a băiatului, căruia îi va schimba numele în Trotwood, va hotărî să-l ia în grija sa și să se ocupe de educația lui. Astfel, la inițiativa acesteia, Trot va merge la școala noului său dascăl, dr. Strong, urmând să locuiască la mister Wickfield – avocat și administrator al moșiilor unui gentelman -, acolo unde îi va cunoaște pe fiica acestuia, Agnes, și pe omul bun la toate, un soi de servitor, Uriah Heep, un băiat de vreo cincisprezece ani cu părul roșu, lipsit de gene și de sprâncene. Ce se va întâmpla cu toate aceste personaje, dar mai ales cu Trot Copperfield, veți afla dacă veți citi cartea.

… pentru că romanul, care are un evident caracter moralizator – cititorii săi purificându-se prin plâns  sau prin … chicote de râs -, se remarcă și prin tipologia construită parcă după tiparul basmic, în sensul că personajele pot fi grupate în două serii antagonice care cuprind una personaje pozitive, alta personaje negative, care, în final, vor fi recompensate sau, dimpotrivă, pedepsite pentru faptele lor. Protagonistul, David, se confruntă, triumfând în ciuda slăbiciunilor emoționale – era orfan de tată, aspect care îi împrumută un soi de sensibilitate feminină, sugerată și prin apelativul Daisy ( margaretă) utilizat de prietenul James – în lupta cu cei doi antagoniști, tatăl vitreg sau antitatăl, Edward Murdstone, și Uriah Heep, prototipul omului pervers și viclean, al omului roș, adică al omului însemnat care numai aparent lucrează împotriva lui. În realitate, aceștia, asemenea Spânului și Împăratului Roșu din povestea lui Creangă, sunt niște mistagogi, care au un rol formativ, regizând întregul scenariu al devenirii superioare a protagonistului. Murdstone îi arată lui David, copil aflat la o vârstă crudă, că adevărata viață, aflată dincolo de brațele ocrotitoare ale fragilei sale mame și ale doicii Peggotty, înseamnă ordine, disciplină și autoritate absolută a unui tată de-al doilea, care va grăbi moartea mamei sale, incapabilă de a se apăra singură, și fuga sa din sânul familiei. Îl învață, fără să vrea, să riposteze și, chiar dacă băiatul nu își înfrânge deocamdată adversarul – fapt care se va împlini mai târziu -, micuțul Davy ( cum îl alinta mama ) îl mușcă zdravăn de mână – atunci când este altoit cu brutalitate, căci nu făcea față exigențelor didactice ale lui și ale surorii sale, ale Mâței -, gest prin care își arată îndrăzneala și mai ales nesupunerea. Uriah Heep, un fel de oglindă negativă a protagonistului, este animat de aceleași idealuri ca și David Copperfield, dorind cu ardoare să se căpătuiască, să își confecționeze un statut social măcar rezonabil dacă nu cumva unul care să marcheze evoluția sa pe scară socială. Mijloacele la care recurg cei doi îi deosebesc esențial: dacă antagonistul se servește de viclenie, de mimarea modestiei și a umilinței, de răzbunare, protagonistul se folosește de bunătate, de sensibilitate și mai ales de loialitate și recunoștință față de toate persoanele – mai ales față de toate femeile – care i-au schimbat destinul, lucrând la bunăstarea sa materială și afectiv-emoțională: ambițioasa mătușă Betsey Trotwood, buna și blânda Agnes Wickfield  – adevărata eroină a romanului –, inocenta și dulcea Dora, care, din nefericire, se stinge mult prea devreme.

… pentru că romanul beneficiază de mai multe ecranizări care surprind  povestea tristă și plină de suspans a lui David Copperfield, orfanul care, pentru a putea supraviețui,  a fost silit să își părăsească mama și căminul părintesc. Subiectiv, dar și pentru că beneficiază de prezența unor nume mari din industria cinematografică, precum Sally Field, vă propun spre vizionare varianta din anul 2000.

POFTĂ BUNĂ LA LECTURĂ ȘI VIZIONARE PLĂCUTĂ!