Hipnotizați, cu ochii împăienjeniți de oboseală, trec printre semenii lor ca niște somnambuli care rătăcesc fără noimă. Înarmați cu un troler mic sau cu o plasă croșetată din sfoară groasă, acești indivizi, progenituri bătrâne ale epocii ceaușiste, se insinuează ca niște șopârle dizgrațioase peste tot. Siluete cenușii subțiri sau, dimpotrivă, bine împănate, alunecă, plutind parcă deasupra pământului, către țintele fixate dinainte cu precizie. Cu gândul la ele, își fac loc, împingându-i uneori cu brutalitate pe cei care le-au tăiat, pentru câteva clipe, calea. Gesticulând întruna precum niște pinguini caraghioși azvârliți din marea albastră pe pământul arid, își rotesc, mecanic, capul pentru a descoperi acel ceva pe care îl caută cu disperare. De aceea, atunci când găsesc ceea ce i-a mânat de acasă, anume o coadă lungă și dezordonată, se așază cuminți la capătul ei. Abia acum se destind și pe chipul lor înflorit dintr-odată se citește o imensă pace. Un zâmbet larg le schimonosește gura știrbă, care nu mai poate împiedica oftatul de mulțumire să se reverse zgomotos și în contrast cu persoana lor anodină. Cel mai adesea, după ore întregi de stat la rând, nu se aleg cu nimic, căci fie nu aveau nevoie de ceea ce precupețul  vindea, fie marfa era mult prea scumpă pentru buzunarul lor rupt sau gol.

Aceștia sunt cumpărătorii de fum! Oameni ușor de păcălit care, în numele unui chilipir, de cele mai multe ori o frumoasă iluzie, o Fată Morgană seducătoare, sunt capabili de orice sacrificiu, căci viața lor anostă numai așa dobândește un sens.

Cei mai pricepuți dintre ei sunt bătrânii, formați la școala aspră a vieții, care nu a fost prea blândă cu ei. Amăgiți de atât de multe ori, au devenit insensibili și greu de tratat, pentru că leacul nu este pe placul lor. A-i deposeda de coadă și de pleașcă înseamnă a le refuza dreptul la existență! Victime ale vânzătorilor de iluzii, acești naivi mușterii nu se învață niciodată minte sfârșind precum muștele care pier lipite pe banda subțire și lipicioasă, din care emană însă o dulceață fără seamăn.   

Opaci și rezistenți la orice învățătură, acești iubitori de himere cad și recad în plasa celor care întind momeli numai pentru a-i prinde și a-i ține în captivitate măcar pentru o vreme. Un joc de-a Iona și chitul care sfârșește întotdeauna prost pentru ei!

… Ultimul lor vânător, cronologic vorbind, este vicleanul politician Georgică cel fără de frică, cel care, săptămâna trecută, i-a momit cu ispititorul lui Plan, potrivit căruia toți românii dornici să primească un apartament, cu două camere, cu incredibila sumă de 35.000 de euro, nu aveau nimic altceva de făcut decât să semneze un contract care nu îi obliga la nimic sau, mai degrabă, la aproape nimic. Și nici nu a apucat bine să facă publică oferta că zeci, dacă nu cumva sute de români amatori de chilipiruri tari s-au așezat la coadă, mai întâi, în capitală, la noul sediu al partidului patronat de Simion, aflat pe strada Lipscani, parterul magazinului București. Aici, într-o atmosferă de mare sărbătoare, cu baloane colorate în galben și negru așezate ca o frumoasă cununiță deasupra ușii de la intrare, au venit toți cei care jinduiau pe de o parte să pună mâna pe o casă ieftină ca braga, iar pe de alta să stea de vorbă cu jupânu Simion, așteptat el însuși ca un ultim Mesia pogorât pe pământ pentru a salva omenirea întreagă și pe ei mai cu seamă – asta potrivit spuselor unei duduițe, pe numele ei Dana, voluntară numai de dragul lui Georgică și al ideologiei împrăștiate printre muritori de el. Rândul format, gros și lung precum coada unui piton uriaș, se întindea până în Centru Vechi, dovadă că bucureștenii adunați aici chiar erau animați de speranța împlinirii unui vis, care, până atunci se dovedise a fi o simplă fantasmă de ceață, imposibil de atins. Pentru copii am venit!… Îi trebuie și băiatului meu!… se auzea din fiece colț, cei intervievați grăbindu-se să spună cu un soi de mândrie greu de înțeles povestea care îi făcuse să vină în fuga mare, asudați și cu obraji roșii de înflăcărare, în locul care se transformase pentru ei într-o vacă cu lapte numai bună de muls. Și astfel, într-o singură zi, peste 15.000 ce români creduli au semnat așa-zisul contract, o ciudățenie scriptică egală cu zero. Adică nu garantează semnatarilor ei nimic, iar pe strategul Simion nu îl obligă la nimic. Numai că hoția care s-a consumat ziua în amiaza mare, în văzul tuturor, a fost deposedarea beneficiarilor de fum de toate datele lor: nume și prenume, ziua nașterii, domiciliu, număr de telefon, adică de tot.

Dar despre ce este vorba de fapt? Despre o potlogărie care, de la început, a avut un singur scop: înșelatul românilor de bună-credință, dar nevoiași și lipsiți de educație, care, siliți de sărăcie, se grăbesc să pună mâna pe pomeni, chiar și de natură electorală, doar-doar vor sălta deasupra nevoilor zilnice care nu sunt nici puține, nici ușoare. În acest caz, Planul lui Simion care se întemeiază pe acțiuni ce urmează a se desfășura numai după ce politicianul va fi ales, de două ori – căci e nevoie de zece ani pentru parcurgerea tuturor etapelor pe care le presupune un proiect atât de ambițios! – președintele țării, iar partidul său va câștiga alegerile parlamentare. Mesajul exprimat limpede, pe înțelesul tuturor, poate fi concentrat în numai câteva cuvinte: Vreți case ieftine? Votați-mă nu doar pe mine, ci și pe AUR, altfel nu am cum să-mi îndeplinesc promisiunea! Adică, dacă nu îi va putea ajuta, nu el va fi cel vinovat, ci ei, alegătorii și semnatarii contractului, care nu vor fi avut suficientă minte și forță, și tocmai de aceea vor fi lăsați cu ochii în soare.  

Visul cel mare, pus la cale împreună cu prim-vicepreședintele partidului, Marius Lulea, un dezvoltator imobiliar priceput, proprietarul firmei Ideal Proiect Architecture&Engineering SRL, este acela de a ridica, de-a lungul unui întreg deceniu, un milion de apartamente undeva la periferia orașelor, pe niște terenuri ce le vor fi puse la dispoziție de către stat care, generos, va plăti și dobânda la creditele pe care cetățenii le vor face: Dobânda o va plăti Statul în fiecare lună. Va fi un mecanism clasic de creditare. Garantarea se va face prin Fondul de garantare astfel încât băncile să nu preia niciun risc. Cetățeanului îi vine factura doar cu cât are el de plătit în timp ce Statului în fiecare lună îi vine nota de plată cu dobânda. Cuvintele auristului Lulea par o glumă sinistră, cu atât mai mult cu cât bărbatul mărturisește cu nonșalanță că modelul inspirațional este de sorginte ceaușistă. Vrând să îl întreacă pe președintele-cizmar, care a construit trei milioane de locuințe, Lulea uită că dictatorul s-a bucurat de o putere absolută care i-a permis să înalțe ziua ceea ce visa noaptea… or, nu e cazul lor!

Interogat în legătură cu sursele de finanțare ale Statului, implicat fără s-o știe și fără să vrea în această mascaradă imobiliară, Simion a răspuns abracadabrant, arătând o dată în plus cât de neserios și nezdravăn la cap este: De unde a avut bani și pentru scutul Patriot și pentru un milion de doze de vaccin și de unde are bani să cumpere minireactoare nucleare. Altfel spus: unde dai și unde crapă!…   

Cum-necum, adică proferând niște promisiuni fantasmagorice, Simion și clica lui îi escrochează pe față pe bieții români care, deși au semnat un contract, pot fi țepuiți într-un mare fel. Stipulând că analiza dosarului fiecăruia și acordarea priorității se va face numai în măsura în care capacitatea programului nu este depășită, autorii acestui diabolic Plan imobiliar îi avertizează subtil, dar suficient de clar pentru a își acoperi prețiosul dos, că este posibil să rămână cu buzele umflate în orice moment.

Ilegalitatea ingeniosului, în rău, proiect pus la cale de strategul Georgică a fost incriminată de mai mulți confrați politicieni, cel mai virulent dintre aceștia fiind penelistul ieșean Alexandru Muraru care, socotind-o una dintre cele mai mari escrocherii din ultimul deceniu, atrăgea atenția asupra pasivității și lipsei de reacție din partea autorităților statului care ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu și să îl îmbrace pe zălud în cămașa de zeghe a pușcăriei. Hotărât să pună capăt șaradei, Muraru a trecut la fapte și a solicitat Procurorului General să dispună începerea urmăririi penale împotriva lui George Simion pentru infracțiunea de înșelăciune și să ia toate măsurile legale necesare pentru protejarea cetățenilor români și pentru sancționarea celor care se fac vinovați de această înșelăciune. În acest caz, George Simion a indus în eroare cetățenii români, promițându-le beneficii financiare și locative fictive în schimbul datelor lor personale care ulterior vor fi folosite pentru strângerea de semnături în vederea candidaturii la alegerile prezidențiale. Firește, dincolo de senzația de vendetă politică, de dorință pătimașă de a da cu pumnul legii în fălcile tot mai puternice ale sălbaticului aurist, este de aplaudat inițiativa acestui moldovean care nu s-a dat înapoi de la a urechea toate instituțiile statului, care i-au abandonat pe românii naivi, lăsându-i pe/la mâna putinistului Simion.

Desigur, omu nu a rămas fără reacție. Ca urmare, a mers la Iași, însoțit de câțiva gealați gata oricând de a trece la fapte, și, după ce a descoperit strada și implicit locuința – un căsoi de toată frumusețea – a sărmanului Muraru, s-a apucat să le vorbească românilor despre mârșăvia penelistului care, zicea el și avea dreptate, doar se preface a fi interesat de starea românilor păcăliți. Și, fiindcă pare să nu îl potolească nimic, ieri, 29 iulie, a intenționat să filmeze și proprietatea primarului Chirică, pentru a îl demasca și pe el, numai că de această dată a ieșit cam ciufulit, cei care l-au frizat fiind chiar vecinii edilului, indignați de vizita nepoftitului musafir. Reacția violentă a oamenilor l-a surprins, dar asta nu înseamnă că a și învățat ceva din această pățanie care pe oricare alt cetățean decent l-ar fi rușinat peste măsură.

Dincolo de politicieni și de ideologii, rămân pomanagiii care, copleșiți de propria lor slăbiciune, fac jocurile negustorilor necinstiți obișnuiți să le vândă fum la preț de mare chilipir. Apoi, mândri din cale afară de pleașca căzută pe capul lor, acești triști cerșetori-chilipirgii se perindă ținând strâns în mână plasă frumos împletită, cu ochiuri mari, din care se scurge, lăsând dâre întunecate, întregul fum…