EFIMIȚA (impacientată): Leonido, deșteaptă sunt eu acuma?

LEONIDA: Apoi de! Mițule, asta d-ta știi.

EFIMIȚA (atinsă): Bravos, bobocule!… Cucoane Leonido, sunt deșteaptă; am auzit acum cum te-auz și m-auzi… revuluție, bătalie mare!

Evident, Efimița lui nenea Iancu, Mițu pentru intimi, era deșteaptă, adică trează, dar nu și capabilă să priceapă măcar o scânteioară din lumea în care trăia… Cheful băcanului din colț căpătase, în mintea-i și așa bine zdruncinată de la născare, proporțiile urieșești ale unei revoluții bobulare – adică a poporului-, numai bună să le vâre spaima în suflet:

LEONIDA (asemenea): Atât mi-a fost!… Nu te mișca. (bătăile se repetă mai tare; zgomotul s-a cam depărtat). Să ne ascundem în dulap…

Replicile eroilor caragialieni au fost reînviate ieri, nuanțat, de intervențiile celor doi terchea-berchea ai izolaționismului românesc (nicidecum ai suveranismului, căci suveranist este întregul popor!), cu accente rusofile, ale cuplului de tot râsu-plânsu Gavrilă-Simion, care nu mai știe ce să facă să se dea în stambă.

Opăriți rău de rezultatul alegerilor prezidențiale, Georgică și madame Dațgon au chemat revoluționarii la lupta cea mare, sperând că inconștiența unora precum stegarul dac – pus deocamdată la păstrare pentru 30 de zile – îi va aduce mai aproape de noul lor vis: alegerile anticipate!

… Ca la noi la nimenea!, îți vine să spui, căci, deși scrutinul din 18 mai a fost câștigat fără drept de apel de un matematician independent, cu o minte cu adevărat strălucită, care prin victoria sa ne-a garantat tuturor democrația și libertatea, noi nu ne putem bucura. Liniștea noastră a fost și este zădărnicită de bâzâitul unora care, precum muștele mari și verzi ce se așază lacome pentru a suge din fagurele ce mustește de miere, ne stârnesc dezgustul. Este prea mult! își spune fiecare român cinstit care, după câteva luni de stres cumplit, de teamă și de revoltă, ar vrea să își recapete rostul său și să trăiască liniștit în hotarele gliei strămoșești… Dar nu, nu, la noi nu se poate!…

Cel dintâi și cel mai mare bărzăun este fără îndoială Georgică, trădătoru de țară, care, după fiecare ieșire afară, vine cu idei noi, anarhist-bolșevice. Bunăoară, după ultima vizită la Varșovia, în timpul căreia a fost văzut camuflat – sărmanu! îndărătul unei șepcuțe!-, s-a trezit că vrea să facă revuluție. Și, pentru că asta le-a fost pofta și lui și altora (a celor care îl școlesc), s-a apucat nepricopsitu să își cheme ostașii, uniți în conștiință cu el și cu papa Georgescu,… la răzmeriță:

Proteste ieșiți, fraților, ieșiți la proteste. Vă îndemn să ieșiți la proteste pașnice. Vă atrag atenția că și eu, și domnul Călin Georgescu suntem foarte monitorizați și fiecare vorbă de-a noastră ne este scoasă din context. Să vă luptați pentru România, pentru că ăștia chiar se tem de noi. Să o faceți pașnic. Asta o să spun de fiecare dată pentru că vor să ne bage în închisoare. Așa că ieșiți la proteste. Da, e dreptul românilor să iasă în stradă, este dreptul românilor. Eu n-o să mai fiu acolo pentru că vor folosi acest lucru pentru a mă aresta, pentru a ne scoate în afara legii cum ne-au amenințat și pentru a provoca băi de sânge.

Chemarea în sine îi arată fățărnicia și caracterul de doi bani. Pe de o parte, îi instigă la rebeliune pe luptătorii adevărați (doar ăia trei milioane și ceva de pupători de patrafir georgescian!… spuma spumelor și crema cremelor dintre rebeli!), iar pe de alta, îi anunță, comme papa Călin altă dată, că el nu va fi prezent, căci se teme să nu fie pus în cămașă de zeghe și, ca atare, se va ascunde, cel mai probabil, într-un dulap precum nevricosul Leonida. Dar, pentru ca răzmerița pentru eliberarea poporului – m-a obosit peste poate cu inepția asta! – să rămână vie, le propune lor, soldaților, să iasă din tufișuri și să lupte în locul lui și al lui Georgescu, căci ei, liderii tuturor liderilor naționaliști, se află la strâmtoare, fiind monitorizați și cu vorbele răstălmăcite atât de tare încât fraze de genul Murim cu ei de gât. Vă găsim și în gaură de șarpe. sunt înțelese, culmea!, drept Murim cu ei de gât. Vă găsim și în gaură de șarpe… Ai dracu oameni, ciudoși, cât de mult pot răstălmăci!…

Dincolo de faptul că li se adresează ireverențios chiar susținătorilor săi, ca unora care fie nu au casă – de! nu a fost bun contractul semnat în schimbul căruia ar fi primit un apartament de 35.000 de euro -, fie au dureri de stomac și stau ascunși prin tufișuri pentru a își deșerta surplusul, acest izmene-flutură-n-vânt, incapabil să facă altceva în afară de a scuipa, a înjura sau a amenința, încearcă să îi intimideze pe toți cei care i se opun, indiferent prin ce forme.

Cuvintele lui, incitatoare la violență și, subliminal, la vărsare de sânge, sunt extrem de vătămătoare. O dată pentru că strică o stare de armonie deocamdată fragilă, care se va fi împicioroga abia de luni după ora 12.00, după depunerea jurământului de către președintele ales, Nicușor Dan, iar, a doua oară, pentru că sunt lăsate să zboare libere fără ca cel care le rostește să plătească pentru ele. A instiga la revoltă, la vărsare de sânge (căci tu aia vrei, amărâtule!) reprezintă o încălcare flagrantă a legii și a Constituției. De aceea îngăduința autorităților, care îl tratează pe acest teribil Goe cu o bunăvoință de mamaie topită foc după năzdrăvăniile odorului ei, nu mai poate fi tolerată.

Sentimentul că este mult prea mult ceea ce s-a întâmplat până acum (raidurile patriotului Georgescu, scăldat în flori de susținătoarele-vuzuzele, instigator la dezordine și lovitură de stat) îi determină pe cei mai mulți dintre români să își pună multe semne de întrebare în legătură cu zăcășeala repetată față de Simion și clica lui. Ori este vorba despre o lege strâmb întocmită, extrem de docilă față de derbedei de genul lui Georgică, ori este vorba de complicitate cu el, de vreme ce, indiferent de ce face (cel mai grav – discreditarea țării în fața unor persona non grata, gen rusul Pavel Durov), el este lăsat să se încure precum iedul slobod pe pajiștea înverzită. Cazul este cu atât mai supărător cu cât, este știut acest fapt, dacă un profesor ar vorbi, insistent, studenților săi despre despre onoranta datorie față de țară și neam, despre importanța păstrării României pe calea normală a evoluției sale, despre necesitatea protestelor violente pentru atingerea țelului dorit, ar fi cu siguranță încondeiat. Ar fi socotit un element nesănătos, extras din mijlocul cursanților săi ca o măsea cariată și pus, în cele din urmă, pe liber.

Și, în antiteză totală cu acesta, Georgică încă face ce vrea mușchii lui și ajunge să amenințe chiar cu moartea: Nu amenințăm pe nimeni cu moartea, dar cu hoții nu poți să cazi la pace. De asta are nevoie poporul român.

Desigur, este mai mult decât regretabil un astfel de mesaj cu andrisant precis – electoratul pro Nicușor -, dar, dacă numai Georgică s-ar fi comportat așa, ai fi putut închide ochii, considerând că este o mică excepție care nu poate face prea mult rău. La noi însă, tot mai mult în ultima vreme, discreditarea țării, mai ales peste granițele ei, a devenit un stil nou de a face politică. Și fiindcă acesta a prins peste hotare – adică, stupiditățile vehiculate au legat rod pe diferite rețele, platforma X sau Telegram în mod special- toți frustrații s-au apucat să facă declarații care mai de care mai ațâțătoare:

Georgescu s-a plâns tătucului Putin care, prin supușii săi, i-a dat dreptate suveranistului, reclamând cu toții injustiția care i s-a făcut atunci când bravul nostru CCR l-a pus pe dreapta, interzicându-i să mai participe la alte alegeri prezidențiale; coana Șoșoacă a lăcrimat și ea, cotcodăcind vrute și nevrute, inclusiv iminentul viol asupra propriei fiice minore; gazetarii Tucă și Cristoiu s-au smiorcăit și ei pe umerii reginei Realității, ai Alexandreascăi, deplângând cenzura presei; Georgică a dat cu ce a avut la îndemână (pumni, scuipături, vorbe otrăvite) ca un Parpangel modern, și-n stânga și-n dreapta, invocând numai hoții (de ce oare?… de vină să-i fie obârșia?!) și așa mai departe până la obrăznicătura de Gavrilă care, ieri, a avut tupeul nemărginit de a cere alegeri anticipate, înainte chiar ca noul guvern sau noul președinte să fi intrat în pâine. Ferească-ne Dumnezeu de asemenea loaze!… Dar, până la dreptatea divină, am vrea să se facă justiție aici pe pământ și cei, care au sădit zâzania națională și au întreținut focul ei luni întregi, să plătească așa cum prevede legea. Adică cum?!… Umplând carcerele pușcăriilor și, dacă acestea sunt insuficiente, să fie ridicate și altele, pentru ca în acest fel cei care sabotează viitorul țării să fie răsplătiți așa cum se cuvine pentru strădaniile lor. Reacțiile dezvoltate în sensul acesta au fost tot mai multe și imediate, strângându-se deja peste 5000 de semnături ale unor români care, printr-o petiție online, cer limpede arestarea lui Simion:

În numele siguranţei cetăţenilor şi a stabilităţii democratice, solicităm: Arestarea lui George Simion, în baza articolelor din Codul Penal care pedepsesc instigarea publică la violenţă, tulburarea ordinii publice şi atentatul la ordinea constituţională. Scoaterea în afara legii a partidului AUR, în temeiul Constituţiei României, care interzice partidele care promovează ura, extremismul, xenofobia şi violenţa politică.

… Indiferent de ceea ce vor face sau zice smintiții de tipul lui Simion, țara și odată cu ea neamul întreg merg înainte, potrivit învățăturii bătrânești: Câinii latră, ursul merge înainte. Că este așa o dovedește cu prisosință și prima vizită pe care președintele ales (am început să mă împac cu adjectivul pe care nu mai aveam ochi să îl văd sau urechi să îl aud, atunci când era gângăvit de izolaționiști), neuns încă, o face azi – unde credeți? – chiar în Polonia, pentru a susține cauza primarului Varșoviei, implicat și el în alegerile prezidențiale ale acestui stat, proces care se află în plină desfășurare. Întâmpinat deja de premierul polon Donald Tusk, Nicușor al nostru participă la Marșul Milionului de inimi organizat cu scopul exact al susținerii candidatului proeuropean Rafal Trzaskowski, eveniment în cadrul căruia susține chiar acum un discurs de încurajare, cu atât mai mult cu cât, după primul tur, edilul capitalei polone a triumfat, dar cu numai un singur și vulnerabil procent peste oponentul său.

… În ceea ce ne privește pe noi, poporul cel mult și patriot, ne pregătim, cu pânza sufletului umflată de bucurie și de entuziasm să sărbătorim, mâine, învestitura lui Nicușor Dan ca președinte al tuturor românilor. Chiar dacă știm cu toții că drumul pe care vom păși nu va fi deloc ușor, nimic nu poate să ne stingă mulțumirea ce ne inundă întreaga ființă și ne face să zâmbim roz.