… am putea implora cetele îngerești, disperați de asaltul hoinarilor, al celor care, până în toamna anului trecut, au zăcut șobolănicește în cotloane ascunse și întunecate, într-o stare latentă, și și-au sporit puterea, așteptând momentul propice ca să își arate fața hidoasă și zâmbetul tâmp, sădindu-ne în suflete sentimente nemaitrăite până acum. Luați pe nepregătite de această hoardă de sălbatici cu mințile rătăcite și cu pânzele inimii lor umflate doar de dorința de a pune mâna pe pânea și pe cuțitul puterii, am rămas încremeniți, incapabili să schițăm chiar și un singur gest coerent. Și așa, aproape că pe negândite, Istoria noastră, până atunci fată mare și cinstită, chiar dacă cu mici apetențe către desfrâu, a început să se prostitueze, plăcându-i, se pare, să fie tăvălită și siluită, din când în când, de bagabonți a căror existență este o rușine la adresa umanității întregi.

Teleleii la care mă refer sunt, desigur, cei doi Lache și Mache ce-au supt lapte din sfârcul Vienei, care trezesc amuzamentul românilor muncitori și cu preocupări serioase, dar care, în ciuda apariției lor caricaturale, reprezintă un adevărat pericol în sensul izolării treptate și al rusificării – la început tiptil, în vârful picioarelor, iar apoi cu călcături de bocanc pe cap – a  poporului român.

… Victoria de duminică, 18 mai, în turul II al alegerilor prezidențiale, a independentului Nicușor Dan, ne-a așezat încă o dată, epuizându-ne ultima picătură de răbdare, în fața unui individ care are un comportament atât de hilar, încât vorba înțeleptului Solomon al zilelor noastre, Gigi Becali, putem crede că prizează zdravăn din niște substanțe ce îl fac să scoată pe gură niște mârâituri amenințătoare ca niște verigi de lanț ruginit care, izbite una de alta, inundă urechile celor care ascultă cu o hemoragie dureroasă.

Atitudinea celui care s-a autoproclamat (în ciuda sondajelor și a evidențelor) președintele României – făcându-se chiar și de râsul curcilor, căci numai ele nu apucaseră să se râdă de el – are grave luxații ale gândirii, care nasc un semn de întrebare îngrijorător în legătură cu sănătatea lui mintală. Inițial, adresându-se în exclusivitate jurnaliștilor și observatorilor străini (căci pe conaționalii săi îi alungase cu ajutorul bodyguarzilor de care nu se desparte de parcă ar fi frați siamezi) le-a mulțumit acestora pentru colaborare și le-a promis, solemn, că nu va înceta să lupte pentru dreptate și adevăr! S-a adresat și fraților și surorilor din secții și din… secta așa-zis suveranistă, cărora le-a cerut să fie geană pe voturi, să nu lase nenumărat și neverificat nici măcar un singur buletin, bănuiala acestuia fiind că sistemul cu siguranță își va băga coada lui colderistă în procesul electoral, văduvindu-l de ceea ce îi aparține:

Sunt noul președinte al României. Vă rog să lăsați românii care sunt la cozi să își exercite democratic dreptul la vot. Suntem câștigătorii clari ai acestor alegeri. Revendicăm victoria în numele poporului român… Frați și surori din secțiile de vot, ne rugăm pentru voi să fiți puternici și să rezistați până la finalul numărării. Să nu semnați procesele-verbale dacă veți constata nereguli.

Câteva ore mai târziu, după ce părea să fi băut din pocalul înțelepciunii de pe urmă, l-a felicitat, prin intermediul unui mesaj video – după modelul consacrat al lui papa Mache – pe contracandidatul său, cel care primise aproape un milion de voturi în plus:

Aș vrea să îl felicit pe contracandidatul meu, Nicușor Dan, a câștigat alegerile, a fost voința poporului român. Le mulțumesc celor peste 5 milioane de români care și-au pus încrederea în mine.

A ținut, de asemenea, să elogieze toate instituțiile statului implicate în acest complicat proces, care, zicea el, și-au făcut cu prisosință treaba, rezultatul fiind desfășurarea unor alegeri absolut corecte, lucru susținut de altfel și de totalitatea proceselor-verbale care, à propos, au fost semnate de toți membrii AUR-ului, rămas deocamdată sub conducerea sa. Frumooos!… Chapeau bas! dinaintea acestui iubitor de cultură latină și vorbitor bun de limbă franceză, am fi fost înclinați să zicem, dacă Lache, după un drum făcut, chiar a doua zi după alegeri – unde credeți? – tot la Viena (unde mai fusese o dată… pentru a face niște poze?!), nu s-ar fi schimbat totalmente, părând a fi opusul acelui Simion care, cu voce blândă și resemnată, le cerea susținătorilor săi să lupte în continuare lupta cea mare.

Așadar, la nici o zi după ce i-a congratulat pe toți și după ce a fost impulsionat de fratele lui de pe Facebook (unu oarecare din târla mare de nemulțumiți), care i-a cerut imperios să reacționeze și să nu își bată joc de ei, (de cei care își puseseră toate speranțele vieții în triumful lui, sperând că la fel ca și acesta nu vor munci o zi în viața lor), Georgică a schimbat macazul și a anunțat că va contesta la CCR rezultatul mincinos. Firește, anunțul, trâmbițat din surle de cucuvelele de la Realitatea, care și-au recăpătat brusc culoarea în obraji, după ce fuseseră parcă atinși de icter, a fost postat tot pe Facebook de acest individ care, în ciuda vârstei înaintate (la 38 de ani ești cu mintea dată-n copt, dacă Dumnezeu te-a blagoslovit la naștere), se comportă ca un Lache: arogant, lătrător, penibil și lipsit de conținut și consistență. O zamă lungă, nesărată și dezgustătoare… Discursul lui – o beție de cuvinte aiuritoare, care poate face însă foarte mult rău, mai ales dacă aceasta este împănată și cu amenințări dintre cele mai grobiene adresate susținătorilor lui Nicușor:

Puteți să vă ascundeți și în gură (probabil a vrut să zică gaură, dar pentru unii cele două cuvinte denotă același lucru) de șarpe și tot vă vom găsi, dacă veți încerca să intimidați opoziția politică, presa liberă și mediul economic…

Și fiindcă coada este întotdeauna asemenea capului – dacă acesta este împuțit, este împuțită și coada -, s-a găsit, tot marți, un individ de tip struțocămilă, jumătate interlop, jumătate cocalar (un bărbat de prin Maramureș), care l-a amenințat cu moartea pe președintele ales, cerându-i lui Nicușor să elibereze scaunul pe care s-a așezat ca să îl ocupe – de! o fi ostenit după ce a refuzat, anterior, atâtea scaune! – patriotul Georgică, ce a amenințat poporul, subliminal, cu vărsarea de sânge, afirmație pe care desigur că, de frica anchetatorilor, a întors-o din condei:

Am evitat, duminică seara, vărsarea de sânge… Poate ei, adică sistemul, au vrut să facă vărsare de sânge, nu eu…  Ia, de-nțelege! Probabil că nici el, cel posedat de dracii Tiktokului, nici cei care i-au rămas încă loiali nu mai înțeleg nimic, jocul lui de-a suitul ba în teleguță, ba în săniuță, căpiindu-i definitiv pe cei care fuseseră deja năuciți de cuvântările mistificatoare ale lui papa Mache, cel care le vorbise despre superioritatea străbunilor daci, despre locul lor special în lume, despre noblețea limbii dacice socotită adevărata limbă sanscrită etc, etc… Bieții oameni, care pentru o clipă au crezut în rolul lor de mici Dumnezei ai unei lumi noi!… Cred că sunt cu adevărat răvășiți, dar acest lucru nu este întâmplător, ci dimpotrivă el reprezintă o strategie din arta manipulării utilizată atât de bine de cei care i-au inspirat pe cei doi, respectiv pe Troțki și Lenin, în ideologiile cărora au găsit principalele puncte tari ale unui potențial program de guvernare: naționalizarea bunurilor particulare, a băncilor, lupta împotriva sistemului, împotriva statului birocratic degenerat (nu degeaba trântorul Georgică a amenințat cu concedierea a 500.000 de paraziți bugetari) și atâtea alte tâmpenii valabile, după cum o arată istoria, la începutul secolului XX (1905-1921), nicidecum acum.

… Sunt însă și câteva semne cu adevărat bune. Pe de o parte, miercuri, în zi de sfântă sărbătoare, șase deputați din cei douăzeci ai POT-ului, lehămetiți de politica brutală și prostească propovăduită de către madam Gavrilă, și-au dat singuri gone, prezentându-și demisiile, căci au fost încălcate cu totul valorile care au stat inițial la baza acestui proiect. Convinși fiind că sfada, isteria, pozițiile și declarațiile extremiste sunt exact ceea ce dezgustă și dezamăgește electoratul de dreapta conservator, suveranist – un electorat format, în principal, din oameni decenți, credincioși și muncitori, aceștia s-au hotărât să părăsească corabia, ce amenință să se scufunde, fapt semnalat de altfel chiar și de către lidera lor, care, deopotrivă iritată și iritantă, nu le poate ierta acestora trădarea:

Cu profundă dezamăgire, dar fără nicio urmă de surprindere, anunțăm că unii parlamentari aleși pe lista Partidului Oamenilor Tineri au ales să plece. Nu oricum, ci alergând, la nici 24 de ore de la anunțarea rezultatului alegerilor… Acești oameni nu au fost niciodată ai noștri… Au fost ai intereselor personale, ai calculelor cinice, ai funcțiilor și ai confortului. Au jucat teatru cât timp le-a fost convenabil, iar acum, când lupta devine grea își dau jos masca și își arată adevărata față: cea a oportunismului și a lașității.

Pe de altă parte, Călin Georgescu și-a complicat mult existența, și așa cutremurată tsunamic în ultima vreme, încălcând controlul judiciar prin niște declarații pro legionarism, de la care nu s-a putut abține, căci a fi făcut asta ar fi însemnat pentru el a se fi lepădat de propria piele ca șarpele. Oricum, cazul său a dat naștere la foarte multe speculații, cele mai multe îndreptățite, în sensul că procurorii, care s-au ocupat de speța sa, au tergiversat soluționarea dosarului, ba mai mult au procedat la reducerea privațiunilor, încurajându-l pe papa Călin să facă ce l-a dus capul lui sau… al stăpânului rus. Indiferent cum ai judeca lucrurile este cert că aparițiile lui publice chiar înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor au tulburat apele și mai tare, făcându-i pe susținătorii lui fanatici, pe care ca un Rasputin iscusit i-a hipnotizat colectiv, să spere la dobândirea merindei veșnice,… dar chiar aici pe pământ. Așa se și explică disperarea care i-a cuprins pe mulți conaționali de-ai noștri și care i-a făcut să își rupă documentele care atestau cetățenia lor română.

În fine, toate aceste mișcări, respectiv fuga parlamentarilor de sub umbrela găurită a doamnei Gone, căderea în dizgrația oamenilor cu minte, din AUR, a nestatornicului Simion și a rusofilului neocomunist Georgescu, conduc, spun sursele, la formarea unui nou partid de tip suveranist, care se va coagula în jurul exilatului Claudiu Târziu și care va fi alcătuit din fugari de la AUR, SOS, POT, precum și din parlamentari independenți.   

Apariția pe scena politică a unui nou partid de opoziție, puternic și integru, cu o ideologie clară și cu valori și principii ferme, nu poate să ducă decât la întărirea democrației românești, greu încercată în ultima perioadă, și de aceea nu pot decât să ovaționez o astfel de inițiativă, care pare a fi, cel puțin la începutul ei, mai mult decât salutară.

… Azi, joi, 22.05.2025, a fost o zi relamente rodnică. Înainte de toate, a fost potolită foamea de putere a lui Simion și a găștii lui, fiindu-le respinsă de către temerarul CCR contestația cu gărgăuni prin care așezau sub semnul incorectitudinii și al sfidării naționale întregul scrutin de la 18 mai:

Este o lovitură de stat. Nu ne rămâne decât să luptăm (cine?). Vă chem alături (unde?… în cuget, în conștiință sau cu furci și topoare?) de mine azi și în următoarele săptămâni.

Afirmațiile, extrem de sfidătoare, au fost continuate ulterior printr-un comentariu la propria-i postare, așa de fantezist, încât te-ai fi putut gândi că a fost scremut de un lider gen Zorro, gata să se sacrifice pe sine și propriile interese pentru cauza răzmeriței:

În foarte scurt timp vom avea iarăși alegeri și va trebui să fim muuuult mai pregătiți.

Tonul amenințător, vizibil cu ochiul liber, evidențiază o dată în plus demagogia acestui individ care acum este luat la țintă din toate părțile: de propriii lui colegi de partid, de adversarii politici, de sponsorii care își vor banii înapoi, de partenerii de afaceri – interne și externe – care îl obligă, în numele unui pact semnat, posibil, în prealabil, să îi susțină în toate demersurile. Tocmai de aceea, probabil, în timp ce în țară CCR-ul îl punea cu botul pe labe, refuzându-i contestația ineptă, Georgică, camuflat bine… îndărătul unei șepci, ședea la taclale, în Varșovia, cu un bărbat și cu o femeie, discuția nepărând a fi una prea agreabilă (potrivit imaginilor filmate și făcute publice). Apogeul a fost atins tot de către CCR care a confirmat rezultatul alegerilor, validându-l astfel, cu unanimitate de voturi, în funcția de președinte al României pe cumsecadele și modestul Nicușor Dan, gest echivalent pentru poporul român (cel numeros!) cu potolirea unei teribile furtuni sufletești.

… Ce va urma rămâne să vedem, dar am convingerea că cel puțin cinci ani de aici înainte nu vom mai fi tentați să spunem: Opriți Istoria căci s-a cocotizat și simt că mă ia cu rău!…